Stau şi mă uit la televizor. Mă uit la televizor ca prostul. Mă uit la primul ministru, M.R.U. (de la Minister Robot Unit) Înainte aveam un ministru micuţ, cu cheiţă. Se numea Roboboc. A căzut odată în emisiunea lui Andrei Gheroghe şi de-atunci a rămas aşa. Klingonian. N-avem noroc la miniştrii. N-avem noroc la preşedinţi. În general n-avem noroc la nimic.
Pe alt canal e o emisiune de succes. O roboţică - sau o roboţoaică - planturoasă şi platinată, gagica unui pui de mafioso local. E cultă, zice şi de Cioran. Cică îi place. Îi place şi Coelho. E buni, scrie frumos, se pontează. Ea e romantică, citeşte Cioran şi ascultă Cât te-am iubit, nebuno!, o piesă de un lirism fin. E melomană după muzică, citeşte mult şi nu doar cu litere de tipar, iar seara iese la un club cu mangalozaurul ei. Noaptea, pe la doişpe şi după vreo doişpe liniuţe de etnorobotice se întrec pe aleile patriei storcind pietoni cu robobolidul.
Asta e Roboromânia, frumoasă.
Robosalutări la toată lumea!
foarte faina ideia asta cu Robo. :)) o dupa masa robobuna
RăspundețiȘtergere