Stau şi mă uit la televizor. Mă uit la televizor ca prostul. Mă uit la primul ministru, M.R.U. (de la Minister Robot Unit) Înainte aveam un ministru micuţ, cu cheiţă. Se numea Roboboc. A căzut odată în emisiunea lui Andrei Gheroghe şi de-atunci a rămas aşa. Klingonian. N-avem noroc la miniştrii. N-avem noroc la preşedinţi. În general n-avem noroc la nimic.
Pe alt canal e o emisiune de succes. O roboţică - sau o roboţoaică - planturoasă şi platinată, gagica unui pui de mafioso local. E cultă, zice şi de Cioran. Cică îi place. Îi place şi Coelho. E buni, scrie frumos, se pontează. Ea e romantică, citeşte Cioran şi ascultă Cât te-am iubit, nebuno!, o piesă de un lirism fin. E melomană după muzică, citeşte mult şi nu doar cu litere de tipar, iar seara iese la un club cu mangalozaurul ei. Noaptea, pe la doişpe şi după vreo doişpe liniuţe de etnorobotice se întrec pe aleile patriei storcind pietoni cu robobolidul.
Asta e Roboromânia, frumoasă.
Robosalutări la toată lumea!
vineri, 13 aprilie 2012
joi, 12 aprilie 2012
Roboland - Începuturile...
Bună, mă numesc Robot Boy. Locuiesc pe o planetă îndepărtată, undeva în spaţiul cosmic.
E o planetă foarte micuţă, de mărimea României. De fapt aşa se şi numeşte: Roboromânia.
Suntem conduşi de Robobăsescu şi avem o politică de robohat. Eu locuiesc în capitală - Robucureşti - o suprafaţă inundadă de roboblocuri cenuşii, din care se preling robcâini comunitari, jerpeliţi şi cu scurgeri de ulei. Circulaţia e infernală datorită navetelor numeroase, străzile sunt înguste, roboţii nervoşi. Le sar piuliţele din toate, înjură de robomamă, întră în angry mode foarte repede. De peste tot se aud robomanele, cântate de Adrian Robotul Minune şi Florin Salamul Sintetic. Totuşi parcurile abundă de piuliţe înflorite şi iarbă argintie, însă peste tot sunt semne cu nu călcaţi pe iarbă. Ăştia au uitat că în Comunitatea Planetară ai voie să calci pe iarbă cât pofteşti. Însă e adevărat şi că roboromânul, lăsat slobod pe iarbă, inundă totul cu robopeturi de ulei goale şi acumulatoare de unică folosinţă. Dar asta e o altă poveste.
Mai ne auzim. Sănătate să avem.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
